Palatul Princiar - Corpul E

header corp-art-E

corp-e-imgCorpul E, latura nordică a Palatului Princiar, a cunoscut mai multe etape constructive. Prima este demarată în timpul domniei principelui Gabriel Bethlen. Între anii 1620 şi 1629 lucrările continuă după planurile arhitectului Giacomo Resti. A treia etapă constructivă (1638-1648) i se datorează lui Gheorghe Rákóczy I şi constă în extinderea construcţiei. Forma actuală, corespondentă ultimei etape de edificare, o ia în urma campaniei de refacere a cetăţii efectuată de austrieci între 1775 şi 1777. Responsabil pentru actuala formă este arhitectul militar Lodovico Marini.
Clădirea a avut multiple întrebuinţări. Iniţial servise ca anexă a Palatului Princiar şi ca loc al traiului cotidian pentru cei ce deserveau Curtea. Pe parcursul secolului al XVIII-lea ia funcţiunea de cazarmă, însă cea mai terifiantă funcţiune este cea pe care o are între anii 1945 şi 1952, când serveşte ca lagăr de tranzit pentru oponenţii regimului comunist.
Actualmente această clădire este dezafectată şi marcată de prăbuşiri spre curtea interioară, din punct de vedere tehnic fiind cea mai şubredă construcţie a ansamblului arhitectural al Cetăţii Oradea.

Date tehnice
- suprafaţă construită 979,25 mp;
- suprafaţă desfăşurată 3080,10 mp;
- suprafaţă utilă 2224,25 mp;
- regim înălţime S+P+2E;

Suprafaţă utilă = 2224,25 mp;
din care :
Subsol = 89,65 mp
Parter = 629,55 mp
Etaj1 = 727,00 mp
Etaj 2 = 778,05 mp

Probleme cu care se confruntă în prezent :
- 1/3 din partea de NV a clădirii, deşi prezintă condiţii de nesiguranţă a fost parţial amenajată şi utilizată o bună perioadă ca zonă de săli de atelier de către Facultatea de Arte Vizuale;
- 1/3 centrală a suferit prăbuşiri în etape, atât spre curtea interioară cât şi în interiorul clădirii, fiind total inutilizabilă şi în stadiu de precolaps;
- 1/3 din partea de N.E. a clădirii a suferit, începând din 2002, o succesiune de prăbuşiri ale planşeelor dintre pod şi etajul II, respectiv între etajele II şi I, fiind inutilizabilă;
- acoperişul este într-o stare avansată de degradare, şarpanta fiind grav avariată în 1/3 centrală iar învelitoarea este descompletată în mare proporţie;
- în 1/3 centrală sunt prăbuşiţi şi pereţii de la etajele II şi I într-o proporţie foarte mare, fiind necesară refacerea lor pentru a putea refuncţionaliza acest spaţiu;
- tâmplăria –uşi, ferestre-, lipseşte aproape în totalitate în 1/3 centrală şi cea de NE;
- de asemenea din aceste 2/3 de clădire lipsesc cu desăvârşire instalaţiile sanitare şi electrice;
- nu se cunoaşte subsolul decât pe 1/3 de N.V. a clădirii până la casa scărilor;
- lângă casa scărilor, în 1/3 centrală exista gangul iniţial de acces în curtea interioară a castelului cetăţii, transformat în spaţiu de depozitare prin anii ’70;
- peretele exterior din 1/3 de N.E. este acoperit de o vegetaţie abundentă de iederă, care pune în pericol integritatea acestuia pentru că se hrăneşte chiar din perete;
- în cazul unui potenţial colaps al clădirii poate pune în pericol chiar şi integritatea corpului D, cu care este racordat;

Situaţia propusă
Lucrările ce vor fi demarate în curând vor refuncţionaliza acest spaţiu, el urmând să adăpostească funcţiuni culturale, precum cele de Centru Cultural Comunitar şi Bibliotecă virtuală.